sunt zile în care toate cuvintele
s-au spus
metaforele lucesc pal
monedă calpă
versurile deșteaptă ecouri
știute pe dinafară

îmi ascund obrazul sufletului uzat
sub masca aceleiași silabe
roasă de atâta rostire
scrisă
cu creta
pe vânt

sunt nopți în care ne înecăm în banal
iubito
brațele nu mai știu să ne mai fie aripi
gandurile
nu mai știu să ne mai fie izvoare

***

îmi vine să învăț DEX-ul pe dinafară
și să joc la loteria
unui nou experiment
fără valoare
îmi vine să mă scutur de manelele
de care m-am îmbolnăvit acut
de când cu setea de versuri schioape
oricât ai fi tu
iubito
de viața mea

gânduri găunoase se învârtesc în vals
călușei de bâlci
cascadă de banalități
rănind hârtia
paginile mi se transformă
prin propria voință
în avioane de hârtie
kamikaze
spre ultimul foc de frunze uscate
din Grădina Luxemburg

revolta mocnită îmi dă peste gură
când sunt gata să rostesc
o nouă platitudine

numai tu
prințesa visurilor mele
taci
și aștepți
să îmi treacă