Auzi, iar ai să mă trimiți
în deșert să caut cu pietrele
patruzeci de zile
și nopțile reci
după catapeteazma templului crăpată,
eu, iudeu din neam de iudei,
fariseu și copil de lege,
roman cu acte
și fapte demne de numele meu,
bici și oțet,
treizeci îmi ajung,
nici nu trebuie mai mulți
să îmbrățișez copacul cu-o franghie,
ca măcar atunci să zâmbesc,
am ucis c-un sărut.

Știu că iar m-ai păcălit
și El ți-a dat voie,
dar atunci nici măcar nu era
1 Aprilie,
iar eu...