contemplu aceste priviri ce mai mult
decât orice cuvinte, dezvăluie sufletul – ca într-o
impetuoasă fulgerare-a furtunii în noapte
un peisaj


ei nici nu-și cunosc zbaterea… atât de adâncă
și fără sfârșit căutare ce-i mână
în cumpăna tainică a vorbelor
nu recunosc pe cei ce se înfruptă la această masă săracă
cu o aprigă lăcomie devorând
fiece confirmare, fiece zâmbet de simpatie
tot ce trădează interes ori apreciere
nu recunosc nici pe acel ce iubește lumina
nici pe acel ce vânează puterea
doar pentru sine.