Între K și M stătea
pasul calului,
pășea
numai între K și M
calul
ori de fildeș
ori de lemn
și-asta-ntr-una
până când,
de K - J el nevăzând,
nici de M - N,O,P,R,
de etern i se urî,
de urât i se leni,
căzu fleoașcă
și muri.

Unii spun ca e păcat
ca n-a dat și el șah-mat

Alții însă dau din mâini :
nu mor caii când vor câinii!

Numai eu m-așez în dungă
să spun calului să fugă
dintre K și M în L,
că i-oi da jăratece,
iepe nebunatece,
grajdul tăblii șahului,
mânjii padișahului,
numa' treacă-i tot urâtu'
care mi l-o omorâtu'

Cal de lemn
sau cal de fildeș
el fiind
nu îmi răspunse,
de nebun
ori de regină
în păcat cum se ascunse...

Asta dacă nu se ține
cont de faptul că murise,

Cal de lemn
sau
cal de fildeș...