Pentru că, toate câte fac,
Mă rup de ce ar trebui să fiu
Aștept ceva ce-mi poate explica tăcerea...
Un gând poate, o revelație, sau un chin
Alt scop mai nobil, poate învierea
Un pom în cale, sau chiar doar un spin,
Sau poate doar pe tine...
NU crezi........ dar... NU ȘTIU!



Îmi place să gândesc la toate
Ca o ciudată luptă-ntre orgolii,
Cu Binele și Răul falși actori,
Cu mine și cu tine prinși pe val,
Nepotriviți sub acest trist decor,
Fugind mereu.... de frică și banal...
Ca două adieri ce suflă
Mereu și tainic, VIAÞÃ morii...



Dar toate-s în zadar, nimic nu dăinuie
Mai multe de-o viață...
Iar eu m-am săturat să fiu doar viu!
Secunda ce ne leagă-ncet se stinge
Iar eu rămân în gând... fără să știu...
....dacă din mâna ta-i căldura ce m-atinge...
....dacă există-un rost, sau atârn iar
De același tragic fir de ață...