agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-21 | |
Ce este dragostea, nu stiu,
Dar ea ma cheama s- o- ntalnesc Si-n sufletu-mi uscat, pustiu, Lumini de roua infloresc. O, ce frumoasa-i ca o stea Copila, scumpa- mi fetiscana, Iubind- o sunt mereu cu ea, O port in piept ca pe- o icoana. Un inger mi-a fost daruit, Ea, o printesa la castele, Iar eu, copilul parasit, Intemnitat in timpuri grele. Dar, ce frumoasa- i ca un crin, Obrazul alb ca marea- n spume Ma cheama ne- ncetat sa vin Din valuri de pe alta lume. Si paru- i negru, despletit, Pe umeri cum mai curge! -Iubite, vino negresit In brate de ma strange! Cat de frumoasa- i ca un nor Pe cer ce straluceste, Si- n suflet simt un cald fior Atunci cand ma priveste. Ce ochi albastri, de izvor, Involburat in ape! -Iubite, ma topesc de dor, Te rog, vino aproape! Vai, ce frumoasa- i zana mea, Cu pielea mirosind a flori Si daca moartea- ar fi ca ea Eu as muri de mii de ori. ……………………………………… Si am pornit pe lungi alei Cu gandul ce ma stinge, Tresar mereu cand chipul ei In suflet ma atinge. Alerg, lovit de dorul crud, Pamantu- mi moare sub picioare Doar al ei cantec il aud Si versul lui ma doare. Iar apele le trec inot Si muntii mi se- nchina, Sa zbor as vrea acum sa pot Prin nori de spuma fina. ………………………………………… Dar ce apare- acum in zare Si- mi scanteie privirea? E oare insusi Sfantul Soare? Acolo e iubirea? Si parca inima imi bate Mai repede ca gandul, Iar aripi imi rasar in spate Si-n dans ma poarta vantul. Vartejul de miresme vii Se nalta spre visare, Din orizonturi argintii Castelul imi apare. Ajung si intru, tremurand, Prin poarta nesfarsita, Cu chipul ei mereu in gand. -O, scumpa mea iubita! -Ce ziduri reci, ca de mormant, Ce liniste! Mi-e frica… Nici o suflare pe pamant, Nu-i nimeni ca sa- mi zica Unde sa merg, caci totu- i mort Doar dragostea ei canta, Prin labirinturi pasii- mi port Spre camera- i de sfanta. Lungi coridoare se topesc Ca pietrele in mare Intr- un sfarsit usa- i zaresc Si inima- mi tresare. In camera- parfum de crin, De roze, de lalele, As vrea sa ma cufund putin In somnul dragei mele. O vad. E rupta ca din Rai. In patul ei m- asteapta, M- apropii…O sarut…Dar, vai! Iubita mea e moarta…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate