Numai pământul numai pământul
să-mi știe aplecările
(nu mai plâng- m-am făcut-
ce crezi c-ar merge pentru căderea in sus?)
El simte
(ce cuvânt o mai fi
pentru câte-au mai rămas de spus?)
numai el
(aici ar veni esențial)
numai pe el
(potrivesc decupate metafore
curgând torențial)

Numai cu el mă-mpreun
la el mi se duce gândul in poveste
de la el meandrele tremurate le-adun
în cărțile scrise
pe toate scările
în toate căpătâiurile
(încearcă să fii contemporană
nici o aluzie la vulturi)
(-poate puțină idee de april-
pentru appeal?...)

Între timp oftez între timp
îmi pun privirea de serviciu
costumul de sticlă glazurată
(știi vreun surogat
pentru niciodată?...)

(Or să te întrebe
despre paranteze)
(Am să le spun că înseamnă
mai mult decat ferestre-
că-s plecări și-atât)
(Nu fi explicită-
vezi de ceva pentru datul de-a dura
pe dinăuntru
și pune măcar o pana
(de-a) mea de autor
marjă de eroare
altfel nu)

(Si dacă n-o să însemne?...)
(-Buzunarul de la cumpăna vremii-îl știi-
cel cu cifrul ascuns în patru douăzeci și incă vreo șase
scoate-nu uita-
foaia ta impăturită în șapte-
musai să sune a disperate comori
cu timpuri odihnindu-le deasupra

Du-te cu ea
tu și-o călimară
tu și (a)plecările
cu toate
(Aici desenează-ntr-un singur cuvânt
un bol de cristal
dinspre cer atârnând
spre pământ)
risipirile
adunate
în toti iubiții pământului...)

(Apoi, nu-mi mai spune, că știu:
le dau jumătate din visele mele
la vreme de seară
sau poate un pic mai târziu...)