Îmi atârn existența de un fir de dragoste-
Ființa-mi gravitează-n jurul tău,
Așteptând un semn de bine sau de rău
Ploaia mântuindu-ne în ropote.

Instig la dor, visez la tine-
Îmi amăgesc ființa și trupul mereu,
Mi-aș fi dorit să fiu un semizeu
Doar picături ce macină ruine.

Mă-ndrept grăbit la întâlnire-
"-Tu, Iuda!" Și îi răspund că-s eu,
Îmi ard hainele de fariseu
Natura preschimbându-se-n suspine.

Ploaia mântuindu-ne în ropote,
Doar picături ce macină ruine
Natura preschimbându-se-n suspine,
Cu toate mă topesc și eu.