descalțã-te de urma pașilor
și vino lângã mine, în vârful cuvintelor;
te-am visat azi-noapte, pe furiș - știi cã mâine mor și nu am voie sã visez -
și erai altfel: poate mai înalt, iar eu eram micã - micã
vezi ce vechi îți sunt palmele? eu le-am împletit! ce faci?
pãstreazã-le, oricum am uitat modelul.
gata, taci
aprinzi lumina? dar mai aveam de trãit o sinucidere...
pãcat cã azi am prins în piuneze inima mea pe cãmașa ta, la vedere:
doi infirmi, unul în brațele celuilalt.
sunt un cub de gheațã într-un pahar cu apã chioarã: halal iubire!