"Simți cum ți se prelinge sudoarea
paralel cu dunga verticală a cămășii
numai la ideea că..."
Nu!
Nici un cuvânt în plus!
Tăcerea îmi este juruită - dacă ai ști...
Te văd cum cobori treptele alunecoase,
cum atingi ușor, cu talpa șovăindă
marginea ruginită a monezii
care iată:
își urnește ecourile rostogolite
către adâncurile temniței...
"Hai recunoaște!
(la naiba cu tăcerea!)
Simți cum ți se prelinge sudoarea
numai la gândul cu două fețe:
-Cap sau pajură?!"
Ai nesocotit însă
perna zimțuită dintre dale,
acea crăpătură prin care privește
atent, prin tine,
ochiul ciclopic al vistiernicului
clipind arareori...