Mă gândeam
într-un moment
oare ce rost mai are, că
avem două mâini,
și două picioare

Putem păși cu
gândul?
El fiind
la picioare
Probabil
ne-am strivi

Dar cu pașii,
cu pașii putem
gândi?

Probabil am da greș
din nou,
și ne-am strivi din nou

Doar gândindu-mă la tine,
oare,
oare te-aș putea atinge?

De-o atingere cu mâna
mi-ai citi și
gândurile?...

Mi-am luat apoi dalta de argint
cu mâner de suflet
și m-am apucat de lucru...
Mai târziu, într-un moment,
am văzut că mi-au rămas
doar gânduri:
o pereche în locul picioarelor și,
o pereche în locul mâinilor

Priviți-mă bine așadar,
priviți-mă și vedeți
primul om îngândurat