Azi o luna sangerie in urlet de lup apune
Peste-o mare de scuturi cu valuri de sabii
Mare ce-neaca in ea ale lumii desarte corabii
Marea camp de bataie-i in El Sireth, nu in lume

Dar pe-ast camp de lupta nu vezi strop de sange
Nu vezi nici invins, nici invingator
Lupta nu-i lumeasca, doar oamenii mor
Aici insa nimeni dupa morti nu plange.

Un inger si-un demon ciopliti parca-n piatra
Se lupta, iar cerul furios si-nnorat se agita
Prapastii isi casca gura pe-nvins sa-l inghita
Da, caci pe-nvins nimic nu il iarta

Ingeru-i alb, sfant, pe-al lui scut
E numai lumina, credinta, speranta si aur
Arhanghel din carti ce-a ucis pe balaur
Acum sta si-apara omenirea din lut

Iar diavolu-i negru, patru maini are
Cu doua spade el lupta in urlet
Demon cu-ochi rosii, taciune in suflet
Ce-i sfant vrea s-ucida, nu are iertare.

De mii de ani, neincetat, ei se bat
Si ceru-i priveste, furios, ne-ncetat
Si-ei lupta cu sete, cu ura se bat
Din zori pina-n seara, in lung si in lat

Dar iata, deodata, cei doi inceteaza
Arunc-amandoi si spada si scut
Si-acestea de-ndata se schimba in lut
Si-o stea sus rasare, curioasa sa vaza

Oare ce lucru sa aiba puterea
S-opreasca intr-o clipa o lupta pe care
Chiar Dumnezeu a-nceput-o se pare
In ziua in care creat-a durerea

Dar nu este lucru, ci este fiinta
Ceea ce batalia acum a oprit
Marea de sabii indat s-a topit
De-atata putere, speranta, credinta

Pamantu-i vorbeste ei, zice "iarta"
Si iarba si flori apar pe-unde ea trece
Si ceru-i albastru si nu mai e rece
Iar inger si demon sunt stane de piatra

Ea insa tot merge, si nu vrea sa stea
Sa faca din iad un frumos paradis
Inger si demon se trezesc din ast vis
Iar lupta continua, mai grea, tot mai grea

Acest camp de lupta doar tablou e-n odaia
In care-a mea mama sa m-aline vine
Si eu sunt in el si el e in mine
As da orice ca sa-l sterga, intr-un sfarsit, ploaia.