Privind pe-ascuns
Vad o umbra-n odaie
Sta la masa din colt
Asculta la ploaie


Un batran ce-n curand
Doar tarana va fi
Va lasa doar foi scrise
In loc de copii


La ce bun nemurirea
In mintea lor, celor multi
Cand nu poti fi vazut
Ca traiesti, doar asculti


Si te minti tu pe tine
Ca ce-auzi are sens
Biet batran,te ucide
Acest foc, prea intens


Inteles nu ai fost,
Nu vei fi niciodata
La ce bun sa arati
Ca-ntelegi lumea toata?


Mort ai fost inainte
De a fi chiar nascut
Caci te stingi ca si ei
Nemiscat si tacut


Chiar luceafar de-ai fi
Sau un soare-ntre sori
Intelepciunea ta vine
Prea tarziu... doar cand mori.