am asteptat intr-o zi sa vad rasaritul
dar oamenii rai mi-au retezat zenitul
si-atunci am ramas sa plang pe gunoaie
jucandu-ma doar cu picuri de ploaie...

dar stiu, curand va veni asfintitul
si-atunci printre ploi voi vedea rasaritul:
gandindu-ma doar la ce va apune
voi sti sa-nteleg ce rasare iar,maine...

as putea sa-mi intreb ingerul
daca mai exista timpul,
dar nu-i mai am adresa-n ganduri
am pierdut-o printre alte randuri...

si ploua iar pe vesnicele dune
dar nu mai stiu de unde vine;
sa fie cerul cel ce plange
sau poate rasaritul ce-l ce-nvinge?