silabisesc fiecare pas
răsucind noi jocuri
nevrozelor schilodite.

sondez adâncul cu privirea-mi mută
în fața nesfârșitului, îmi voi ucide,
sufletul
cotidian.

silabisesc fiecare privire
răsucind în artificialul luminii
fiecare noi, fiecare voi.

meticulos articulați
alcătuiți din carne,
și cuvinte,
ne grăbim în fiecare oraș
să ne reinventăm.

silabisesc fiecare sunet
singură liniștea îmi mai adapă
firul gândurilor împletindu-se
în pânza de fum a percepției.

“învată-mă să nu mai sper
pentru a putea, în sfârșit,
să trăiesc”
mi-am strigat dintre sunete, pași și priviri

silabisindu-mă.