In nemurire
pasi ne-mai făcand
poteca mea de zbor
s-a năruit,
tărmul iubirii
dulce vălurind
clepsidrele
amar mi-au impietrit...

Ti-am spus
că steaua mea
e căzătoare
că din lumină
nu am cum să plec
că fericirea
mi-este trecătoare
de atat albastru
in care mă inec...

Aruncă de pe stanci
si amintirea
clipei in doi
ce n-a mai fost să fie
in vămi de haos
prag de poezie
desculță umbră,
copilărească clipă
alergand prin ploi...

Si lasă marea,
lin să te aline
de ochii mei
privirea ta iti spală
a ta e nemurirea
iti apartine,
neexistand
nu vreau să-ti fiu
nici boală...