Alge tumefiate, prin electrocutări sîngerii,
Corpuri fără oase, în goluri arămii,
Corăbii între stînci, scufunde-adîncimi
Pietre plînse sub sticle de ceruri stîlcii

Adormit între raze de verzi lunecări
Te-oglindești de o viață, fără să poți să mori,
Rostogolită ceață, un fum ce arde-n Ybbs,
Þi-a amintit de Deltă , plîngînd, sub valul trist.

Tabloul nu arată mai mult, orașu-i mut,
Medieval și singur, ca dorul tău cel surd,
Pîrîul Ybbs se scurge, în lacrimi, către-apus,
Se duce dus pe Dunăre ,în sus.

Azi ești privat de Deltă și de zile
Atît de personale, în algele străine