Aruncă-ți idolii în foc și-n vânt
Aruncă scrumul lor, - ca-n veci să piară
Si urma vechilor păpuși de ceară,
De pe cuprinsul noului pământ !

Apoi, pe drumuri noi și-n nou veșmânt
Si renegând părinții tăi de fiară
Si liberat din propria ta gheară, -
Deasupra ta te-nalță prin cuvănt !

Iar când în fața Lui, acelui Unul,
Vei învăța cum fuge tot nebunul
Zadarnic de firestii lui strigoi, -

Iți vei privi cu deznădejde lutul
Si-nspăimântat uitându-te-napoi,
Vei adora, îngenuncheat, trecutul.