fuga aceasta a noastră
în tristețe lăsăm gravuri pe rînjetul lor
vrei să fiu același
dar tu nu ești decît o rugină a somnului
așteptăm în săli desfăcute în mii de nuanțe de alb
o chemare un semn al apusului negru
vrem cuvinte pe rafturi necuprinsul să strîngem în pumni
am fost recuperatorii demiurgului deja
printre pietre nimicul e drumul respins nouă
acum aici e regatul ploios al plecărilor
deodată vrem nu oprim doar atingem
muchia sticlei ispită senină sublim
ne oprim
încă vrem