Sub maiestoasa-i pălărie,
Astrul solar obosit
s-a pitit.
Un evantai de pene de păun
este cerul.
Trei șiruri de ochi privesc
înlănțuite,
Mișcătoarele și-nvolburatele
dromadere albastre.


Incet-încet pe bolta
înstelată,
apare zâmbitoare,
sidefia balerină-n
rochie albastră.
Visătoare, ea salută
pe prințul sideral,
stăpânul nopții.
El trece-n zbor
cutezător
Pe-armăsarul stelar al Carului Mic
Si-al Carului Mare.
și
Poartă-n vânt cu vădită mândrie
O pălărie,
tot
din Bistrița-Năsăud.