Clasa a opta, zi de final de ciclu scolar, moment de despartire. Clipe in care iti doresti momente frumoase impreuna cu colegii, povesti ce sa le poti spune peste ani nepotilor.

Limitati fiind de posibilitatile materiale, dar cu imaginatia stimulata de filmul pe care il vazusem in urma cu vreo trei zile, mai toti cei din clasa, la video, hotaram sa facem un picnic pe muntele de la marginea orasului.

A doua zi, cu ghiozdanele pline de castroane cu salata de rosii, fripturi luate din frigider, tuica furata din provizia bunicului, vin cumparat de la "butoaie", galetuse cu sarmale, prajituri cu cirese , altii cu cate un pachet de prezervative si dorinte de "a deveni barbati" luam urcusul in piept.

Dupa cateva ore de efort, ajungem, unii mai beti, unii mai infometati, la marginea unui parchet care ne imbia cu umbra, apa rece si zmeura. Fara doar si poate era locul pe care si-l doreau cu totii.

Orele se scurg, mancarea se termina, bautura la fel, altii isi consuma si dorintele; eu cu inca doi amici, cam chercheliti, hotaram sa mergem sa culegem zmeura, intr-o galetusa in care adusesem sarmale, pentru a o oferi bunicii drept rascumparare pentru siropul de afine "imprumutat". Gustul dulce-acrisor combinat cu amareala unui bitter ne-a facut sa uitam de noi. Nu ne-am regasit decat cand ne-am aflat in fata unui urs ce se uita, poate mirat, la noi. De teama nu suntem in stare sa facem nici un pas. Ursul se uita la noi, noi la el. Un moment, doua, trei... ne dezmeticim. Lasam galetusa si sticla cat colo si o luam la sanatosa insotiti de spaima.

Nu povestim nimic colegilor ca sa nu parem niste fricosi, participam la poza de grup, si mai apoi la cele pe "bisericute", si ne intoarcem inspre casele noastre.

............................................................

Clasa a zecea, duminica, eu elev al unui liceu militar, colegi inveseliti de vizita parintilor, de sarutul vreunei iubite, sau de o sueta cu prietenii lor.

Tocmai imi rumegam tristetile stiind ca nimeni nu ma viziteaza in acea duminica, iubita neavand, prietenii cam uitand de mine, parintii erau plecati prin alte zari, iar bunica-mea nu ma prea inghitea( nu din cauza siropului de afine insusit:)), cand il aud pe ajutorul subofiterului de serviciu la punct control ca sunt chemat la poarta. Aveam un vizitator. Ma ridic uimit, plin de intrebari asupra indentitatii celui care ma cauta, imi pun boneta si cand ajung la poarta... surpriza!!! Ia ghiciti cine ma astepta? Dap, era ursul, venise sa imi inapoieze galetusa cu zmeura. Din pacate sticla cu bitter o bause el:(.

De atunci ma tot intreb: daca m-as fi intalnit cu vulpea intr-o vie cu struguri acri?