In tumultuosul clocot de fiecare zi,
iluzii,vise rupte,sperante,nazuire,
timpi morti si eroine pe care nu le stii
plutesc prin certitudini in oricare traire.

Si tu,nepasatoare,cu zambet nesfarsit,
cu tremurul ciudat al ciutei speriate,
pasesti pe spinii tari,fara a fi gasit,
ca unii au si bune si rele si pacate.

Te bucuri de nimic crezand ca este tot,
iti faci printre nisipuri colibe si castele,
te multumesti cu rime si-o cana de compot,
urasti petala arsa si visurile rele.

Eu iti admir tot pasul,privirea ti-o ascult,
si ma gandesc – ce ai fi tu printre spume?
Prea blanda fata dulce cu parul tau cel scurt
te-ai intrebat vreo data de ce e rau in lume?