agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 907 .



Poem Pentru Tine
poezie [ ]
Te-am Visat În Realitate … Te Am Realitate În Visare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aproape Vie ]

2004-08-24  |     | 



Am pășit, prima mea dată, încrezătoare pe ape,
Părăsindu-mi insula, mult prea bărână - vulcan de ceară,
Cu tine de mână, curajos, să mă-nfrunt.
Tu, ce mi-ai mântuit, cu blândețe, toate spaimele,
Potolind, cu specificu’ți firesc, răscoala din mine.
Mi-ai sărutat cuvintele, clătinate și nesigure,
Tremurând de dor, pe buzele-mi ferecate, virgine.
Fără urmă de suspin, glasul mi s-a-ntins, rebel, pe ale tale-ți glezne,
Ș-apoi urcând pe ele-n ritm de zbor, tot mai sus…
Până pe piscul sfârcurilor mele-nzăpezite, ș-ale minții dezgolite.
Răsuflând ușurat, cu fiecare atingere de lumânări deșteptate,
Am gustat, din suava-ți esență, privirile în veșmânt de simțiri.
În timp ce parfumul ne-a ascuns, din atom în gând, trupul în suflet,
Renegat - Întregul de Patimi – și-a-ntâlnit, în sfârșit, binecuvântarea !
Cu gene prelungi de spini, fugitiv patinate în semne de lacrimi,
Am născut bijuterii, diamante-n stropi arzând de trup,
Umezindu-ți degetele, cald înflorite, pe-mprejurul mijlocului frânt.
Ne-am unit ființa stăpână, eliberată-ntr-o sărutare de fluture
Pielea-n întuneric greu, de catifea, ți se oglindește, vibrat, în priviri,
Nuanțând mișcarea-n mișcare, înmugurită-n pământul de noi.
M-ai crescut într-un miez roditor, devenindu-mă trunchi de senzații.
Mireasma învierii, pictându-se singură în spirale,
Pe pânza sânilor deschiși, copii, ‘abea născuți,
Și-un gust fraged de extaz a curs din turla castelului fermecat,
Prizonier de odată, uitat în lanțuri seculare, grav păzite de zmei.
Am scris cu penelul îndoielii, pe frunza, nou crescută, a rațiunii,
L-am înmuiat, fierbinte, în sângele tău de zâmbet neobosit,
Nici o clipă, nici o singură clipă nu ți-au cedat brațele vii,
Și nu m-ai lăsat să cad
Din coroana roșie, aprinsă-n simțiri, a trandafirului,
În spinii ruginiți și incolori,
Ai adâncului meu de o dată.



( Cu dedicație specială... * )


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!