Sunetul ploii se-ascunde
In ecoul unui zbor,
Sămânța freamătă
De preaplinul unei germinări
Incătușate
Așteptând, etern un strop luciu
Devenit cristal iluzoriu.
Nimic nu mai leagă ploaia
De esența ei sacră,
Sămânța a-nvățat ne-așteptarea
Si a ales o infatuată
Neîmplinire,
O germinare
Imuabilă
In cătușe de cristal.