Într-o clipa viitoare
când iubirea noastra va ieși la pensie
voi recita monoton ,
atât cât ma va ajuta memoria ,
litania intârziatului gest de ramânere

rândurile acestea
nu vor mai conta pentru nimeni
un fel de semn de carte
pus între paginile noastre nescrise
dar care se suprapun atât de rotund

în umbra ochiului tau
buza mea fundamentala
în dreptul inimii
sufletul meu prafuit si natang.