Despre cuvinte știm că-s bine ticluite,
Plăcute, în ansamblu, auzului uman -
Iar despre vorbe știm că-s tare necioplite
Și sună alandala în sensul lor profan.

Într-o cetate veche condusă de cuvinte
Alese unanim de către 'ntreaga obște,
Vorba de duh a țes o intrigă fierbinte
Născând doar sărăcie și lupte, îndeobște.

Cuvântul de apel chemă întreaga lume
S-aleagă iarăși capii cetății milenare,
Căci după ce Cuvântul de bază decedase
Toți erau triști și totul se pogora-n uitare.

Cuvântul de adio l-a plâns pe răposat.
Și-au hotărât cu toții la vot ca să purceadă,
S-aleagă fără seamă de rang, deliberat,
O altă guvernare. Curat, degringoladă!!!

Atunci Vorba cea lungă și Vorba de prisos
Pornit-au lungi discursuri cu noime evazive
Și doar Vorba de clacă precum și Vorba goală
Le-au egalat pe-acestea în puncte explozive.

În van Cuvăntul cheie se chinuia amarnic
Să amintească gloatei de ce s-au întâlnit -
Că Vorba somnoroasă și Vorba dezlânată
Să-ntoarcă pe dos totul pe loc au izbutit.

Un grup aparte de... Cuvinte-naripate
Și cu Cuvântul cheie zadarnic s-au întors;
Alt grup - Vorbele grele au reușit în parte
Să-ntoarcă adunarea din nou cu susu-n jos.

Și-n toată hărmălaia, un glas s-a ridicat
Puternic, ca de tunet - al Vorbei de ocară:
"Jos cu nevolnicia cuvintelor de stat,
E timpul vorbelor să facă lege-n țară!"

O clipă de tăcere. Rumoare. Iar tăcere...
Cuvinte compromise - demise; joc perfid.
O ultimă-ncercare, dar fără de putere -
Zborul fragil din sensul Cuvântului lucid.

Vorbe de bășcălie l-au luat în derizoriu.
Majoritatea știrbă aclamă de îndată
Că Vorba cea tăioasa cu sensu-i iluzoriu
A devenit în fine aleasa peste gloată.

Concomitent, în piața centrală a cetății
Cuvântul de onoare de toate s-a dezis,
Fără reproșuri și... fără să se ascundă
A mai schițat un zâmbet și-apoi s-a sinucis...