trăiesc într-o disperare acum, aici mănânc pe apucate,
îmi fac focul cu uscăturile de prin gândurile tale dogoritoare,
fac tumbe și mimez calmul perfect,
induc moartea în eroare de trei ori pe zi câte două zâmbete îi trântesc,
apoi stau la soare
admir natura pe sub gene să nu se vadă că mă cam emoționez
așa că mai bine trișez.
trec strada cu ochii închiși...
din asta am tras concluzia că trăiesc într-o disperare
în care panica și plânsul se fac pe furiș
mănânc pe apucate și plâng,
căprioara se gudură la picioarele mele de om sătul,
trăiesc totuși într-o disperare
se vede când mănânc, când plâng, când mănânc...