Când umbra nopții se așterne
Un tainic dor te-aduce-n gând;
Din raze dulci ce luna-și cerne
Răsare chipu-ți surâzând.

Adesea raza ei măiastră
Grăbește sufletu-mi vrăjit
Spre țărmul plin cu urma noastră,
Care de-abia a ațipit.

Un vânt ușor chipu-ți destramă,
Mărunte valuri cresc gemând,
Pe brațul mării ce-l întoarnă
E chipul tău pe țărm urcând.

Izvor c-o lacrimă de sânge
Mănunchi de zori udat despică,
Iar sufletul de dor imi plânge
Hrănit de-o sărutare mică.

A noastră dulce sărutare
E dusă-n zbor de-un pescăruș...
Luna revarsa iar din zare
Alai de raze jucauș.