Au lăsat ur(m)ă de valuri, pe ape,
și creste de munți, pe pământ,
țâșnind, extatic, lavă, din vulcan,
*
Au pătruns-o, adânc,
până-n pântec
cu douăsprezece cozi,
veninoase, de scorpioni
( a trecut și anul ăsta… )
* *
Urlând de durere,
dansată-n ritmuri demonice,
trupuri androgine -
cuțite nude, cu lamele ruginite
( continuare a anticei fantasme… )
* * *
Travestiții secolului 2000
șobolanii în rochii de mireasă,
pătate de sângele
îngerilor ce și-au pierdut memoria,
fiindu-le violată conștiința,
într-un accident al mașinii timpului,
ce-a deflorat poarta de marmură albă,
( statuia – palatul )
transformată în străveziul
trup de carne
al ispitei
* * * *
demonul și-a ratat vocația
* * * * * !