Dacă, într-o altă realitate, nu sunt om,
dacă, o altă realitate, n-ar fi decât un simplu vis,
dacă nu există ziua și noaptea, așa cum le știm,
dacă timpul nu curge înainte, ci înapoi,
dacă nu m-am născut din pântec de femeie,
dacă nu am plâns, niciodată, lacrimi,
ci spini, înfipți în trupul unei alte ‘eu’,
dacă astfel am creat durerea-n astă lume,
dacă nu e totul doar parte a unei iluzii solitare,
dacă m-aș sfârși în clipa imediat următoare,
și cerul s-ar închega în întuneric de moarte,
când voi fi luat lumina cu mine-n mormânt…
dacă vor plânge toți nou-născuții în urma mea,
dacă groapa mea funerară se va transforma
în gaură neagră, absorbind, într-însa, toată suflarea,
dacă moartea mea ar însemna însăși Apocalipsa
cum nu mă cunosc îndeajuns pentru a răspunde,
cine sunt eu cu adevărat ? Cine ești tu ?
cum încă nu știu ce calamități aș putea isca,
sau ce Paradis aș putea înălța din vechea țărână,
cum nu cunoaștem forța primordială ce-o purtăm în esență,
de-a crea sau a distruge o-ntreagă realitate (sau visare),
dacă secretul ne-ar fi vreodată revelat,
iar TU te vei afla propriu-ți Dumnezeu,
în ce fel ai folosi puterea, descoperită-n Tine ?