în orașul din pântecul meu
în fiecare intersecție cineva a construit o statuie fiecare stradă fiecare piață
are nume de: eveniment voievod rege primar filosof artist militar sau aiurea

un agent de circulație îmi împinge scaunul cu rotile trecându-mă între străzi
ilicit din punct de vedere logic dar cui îi pasă de rațiune dacă ești doar un orb

ai constipat circulația sunt acuzat si amenda are contravaloarea unui flacon
de ciocolax pe care sunt obligat prin lege să îl iau dimineața la prânz seara

asta nu e bine pentru lumea din pântecul meu orașul se descompune treptat
pierd zilnic: eveniment voievod rege primar filosof artist militar sau aiurea

pierderile cele mai însemnate sunt pierderile aiurea pentru că lipsa evidenței
le face irecuperabile ca o grefă chirurgicală făcută unei păpuși albe de plastic

încercam inutil să explic agentului că problema se poate rezolva matematic
pentru fiecare necunoscută el avea un portret robot în care mă recunoșteam

cum să fie orașul nostru un cub se arăta mirat de spațiul cvadridimensional
și de posibilitatea trecerii dintr-un sector în altul printr-o diagonală obscură

nu există așa ceva de când e lumea lume intrările ieșirile se fac in giratoriu
pe verde sau galben-verde și dacă ești cine nu cred eu se poate chiar pe roșu

nu înțelegi că de fapt stai pe loc în cerc fiindcă pământul se rotește cu tine
el căuta în baza de date pământul apărea ca autor necunoscut al revoluțiilor

aroma gazelor de eșapament de peste zi ne transforma în mutanți ideologici
hai să ne jucăm de-a hoții și vardiștii mă ruga agentul de circulație delirând

eu mi-aș dori să fiu inspectorul ăla de poliție din filmul ăla cu actorul ăla
zicea el și casa poporului să fie bastilia unde să te închid în fiecare celulă

bine dar celula de bază a societății e familia răspundeam el mă făcea prost
îmi punea cătușele și un bocanc pe grumaz acuzându-mă de lezmajestate

fericiți cei săraci cu duhul îi spuneam că ei vorbesc fără să înțeleagă nimic
nefericiți cei cu duh ei înțeleg că vorbesc fără să înțeleagă niciodată nimic

îl imploram să nu mă închidă e păcat să mă întrețină statul justificam soluția
ghilotinează-mă și pune capul meu unei statui sperii șoferii degajez traficul

te pun căpitan de echipă dacă ne califici la europene din degajarea promisă
îmi dădea un maiou și chilot pe care le purtaseră nume de stadioane celebre

cum au decurs europenele:
(relatare de la fața locului de la trimisul nostru special:
„oaie a lu' oaie a lu' oaie a lu' oaie...”)

plecat-am un'șpe din oraș cu staff-ul eram trei'șpe
băieți tot unul de imaș și cu ministrul doi'șpe
jucarăm zile nopți la rând în mintea noastră meciuri
umplurăm plasele cu fum în schimb golirăm beciuri
ne-am rupt în vincluri și călcâie era-n delir tribuna
un stop pe piept nu am ratat o fentă chiar niciuna
dădeam pe sâni autografe apăream în reclame
de gumă de cafea de țoale de vene sau de lame
cu capu-n bară de dădeam strigau cu toții goool
ne ridicam surâzători cu gândul la carmol
plimbam ițarii prin saloane cântam pe la serate
toți deveniserăm cineva oraș erai departe
uitaserăm că ne-ai îmbrăcat să îți aducem fală
eram la încălzire toți cu gândul la macheală
și ne-ncălzeam necontenit că noi ieșiserăm primii
ca să aducem un bănuț făceam și noi pe mimii
se minunau străinii toți de mândrii cerșetori
păcat de tinerețea lor că sunt cu toții chiori
aveam pe unul parcă iuda se da drept impresar
și ne vindea pe rând sau grup la metru sau cântar
prindeam contracte bunicele ne ajungeau o lună
apoi vindeam statuia ta: din cap azi mîine-o mână
acum e toamnă vine iarna primește-ne acasă
vedem noi ce mâncăm poetul ținea izmă pe masă

...(purici)...

no signal
(„defecțiune tehnică”)