O veste astăzi am primit,
Să mă iertați că sunt posac,
Că generalii mă trimit
Să-mi apăr țara în Irak.

Ideea nu m-ar tulbura
Dar zice lumea, și-i pe bune,
Că treaba e nițel mai grea
Ca recoltatul la căpșune.

N-aș zice nu, dar am aflat,
Acolo unde am s-ajung,
Că aeru-i contaminat
Și ar conține cam mult plumb.

Și mai zic unii, ce știu locul,
Că ar mai fi un handicap:
De ești pe nașpa cu norocul
Poți să te-ntorci mai scurt c-un cap.

Nici asta nu m-ar deranja
Că sunt înalt, cum lumea știe,
Dar de curând, de ziua mea,
Mi-am cumpărat o pălărie.

De-aia mă bate azi un gând,
Până nu urc în avion,
Să las în urma mea un rând
La fel precum Francois Villon.

************************

Lui nea Diviza eu îi cer
Iertare de l-am supărat
Și pentru binele lui sper
Să-l văd pe viață deputat.

Pentru nea Genu eu mă rog
Memoria să nu îl lase
Și să ajungă pedagog
La un azil de babe grase.

Sper să nu fie în zadar,
Și zmeul încă să-l înalțe
Și dacă nu, atunci măcar
Să poată singur să se-ncalțe.

Cum de o vreme e cam gras
Și i-ar prii ceva mișcare,
Lui Calimero am să-i las
Un ordin de încorporare.

Lui nea Sorin îi cer frumos
Iertare azi când plec de-acasă
C-am fost un mare păcătos
Și-am cam râvnit la preoteasă.

Andei, de nu ne-om mai vedea,
Că nu știu vieții cum i-e valul,
Fiindcă-i favorita mea,
Am să o las să-mi țină calul.

Doresc lui Mișu și Horea,
Cum amândoi sunt neam de dac,
Apa pe care-or vrea s-o bea
Să se transforme-n basamac.

Silvicăi Van, i-aș sugera
Să descifreze-a vieții cursuri
Și pentru-o vreme, de-o putea,
Să stea departe de concursuri.

Frumoasei Elia, sprințară,
(Mereu am vrut să-i fac pe plac)
Să aibă parte-n orice seară
De acțiune în iatac.

D-nei Nichita Victorița,
Chiar de-mi ies vorbe pe la spate,
Cum tare dragă-mi e fetița,
Îi las o carte de bucate.

Pe nenea Jupp aș vrea să-l știu
La fel de tare în măsele
Deși nu mi-ar plăcea să fiu
Vreodată mestecat în ele.

Nu că mi-ar fi frică de el
Și nici de mușcătura-i rea
Dar sunt la trup cam puțintel
Și nu-i ajung la o măsea.

Celor de care n-am vorbit
Păstra-voi amintirea vie
Și plec cu sufletu-ndoit
Că azi îi las în agonie.

Și sper, acasă de-oi veni,
Să-i găsesc teferi-teferei
Și poate nu vor reuși
Să se mănânce între ei.

Totuși nu cred că am să mor
Că trece repede un an
Dar cel mai mult îmi va fi dor
De nenea Radu Herinean.

Și-n nopțile ce vor urma,
Când voi fi singur cu veioza,
Pentru-al avea alăturea
I-am descărcat de pe site poza.

Vă las că trebe să plec iute,
Emoția-mi usucă gura
Și de aproape cinci minute
Nu văd de lacrimi, tastatura.