Stateam intr-un colt de cerc
sa va simt gandurile, spirale
pe voluta luminii, dar cerul
ma gadila prea tare
cu arcul sau repede
si ma lasa sa gust putin
din inelul lacrimii ploi
rapusa prin suflete devreme,
raul gol de langa inima
ma curse mai departe
catre locul presarat cu aripile
noptilor ascunse dupa
sfarcul ierbii si ma trase
cu grija de pe marginea
curioasa a clipei catre
cele mai scumpe feluri
de zi si de intuneric,
linistile albastre
...scaldat intre vesnicie si
loc nu pot decat sa va simt
tentaculele argintii
ca o atingere vis,
dintre mine si ras
se naste culoarea ...