O rază palidă răzbate prin fereastra casei mele
Cu gândul ea mă-ndeamnă să o însoțesc prin norii grei
Tresar la fiecare mângâiere a vântului tomnatic
Intrând în jocul nebunesc al frunzelor ce pier

Cu ochii-ntredeschiși adulmec schimbarea naturii
Implorând cerul să formeze oaze-n norii plumburi
Ca soarele cu o ultimă vlagă să-și trimită solii
Pe pământul palid cu reflexii galben-maronii

O rază-mi joacă pe obrazu-mi palid
Smulgându-mi parcă un zâmbet trist, forțat
Rupând tăcerea dintre mine și natură
Răstălmăcindu-mi visele, în neguri eu mă zbat

Aș vrea să cred că ești doar un actor de teatru
Ce cu prezența ta natura ai schimbat
Alai de frunze moarte, decorul ți-e aproape
Tu faci o plecăciune, când piesa a-ncetat

Oh, toamnă tristă, dulce și amăruie
Ca semn de bogăție așterni un alt covor
Noi, spectatorii tăi, în semn de mulțumire,
Vom reveni la rolul tău de iarnă, pe aceeași scenă dar cu alt decor.