sa ne cuprindem cu totii genunchii,cu bratele amandoua si sa le strangem cu
ardoare,cu dorul creat de spatii milenare intre ultima intalnire si acum.
sa le imbratisam sfios si tandru,fara de scapare,sa le incalzim pana la
ultima suflare.
sa le atingem cu obrajii cand cu stangul,cand cu dreptul, sa le netezim
vremea si toate celelalte care au ramas uitate pe ei.
sa le desenam cu varful nasului hartile viselor,iar cu genele sa le
asternem basme.
toate acestea,fara sa slabim vreo clipa imbratisarea-inclestare.
si sa le sarutam,cu buze aspre,moi,subtiri sau voluptoase,de care-or fi,dar
sa le sarutam,prelung si apasat.
apoi sa ne lipim pieptul de ele,sa le dam viata cu ecoul inimilor,cu umbra
pulsului,nu putem sa neglijam aceste prelungiri ale fiintei noastre