un paspartu de dezlipit ploaia dintre piele și bacovia
nori încărcați cu vapori precum alambice de țuică
ușor urcând înspre un destin social desăvârșindu-l
îmbărbătându-l întru profunda simțire homo homini lupus
limba șarpelui dezvăluind mecanismul mașinii hidraulice
adăugând neîntârziat umezeală-n pupila dorului
ah dorul de a străbate și de a fi străbătut
ca printr-un muson în plin îngheț de sodă caustică