agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10980 .



Lumini si umbre
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Otilia_Cazimir ]

2004-10-09  |     |  Înscris în bibliotecă de Angela Niculescu



Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fîntînile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adînc ca ochii tăi.

Cînd vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvînt
Așa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile- și adună,
Dar rădăcina- i leagă de pămînt.

De azi încolo n- am să- l mai iubesc…
Dar cînd îi văd privirile păgîne
Și zîmbetul copilăresc,
Mă jur că n- am să-l mai iubesc- de mîine.

Pe zi ce trece- ți semăn tot mai mult;
Așa izvorul ce se- aruncă- n baltă,
Se- nvăluie cu mîlul laolaltă
Și- n loc să- i spele apele verzui, își tulbură izvorul apa lui.

Mă iscodești ca pasărea de pradă,
Mă urmărești cu ochii reci și răi,
Dar uiți că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de pașii tăi.

Mi- e fața împietrită ca o mască
Și- n ochi lumina- i gata să se stîngă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s- o răsfrîngă.

Iubirea ta nu crește și nu moare,
Ci totdeauna- i rece și egală
E ca o floare artificială
Pe- o pajiște cu maci arzînd în soare.

Cînd voi pleca, mă vei uita ușor
Și știu că nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Și am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îți umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viața azi să mă dezlege
Și raiul ei să mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- aș alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi și buni
Și nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca- n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zîmbetul uitat în colțul gurii
Și- n ochi, tăișul crud al nepăsării.

Ești rău. Dar cînd aud c- o spune altul
Mă uit în jos și strîng din pumni și tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert și să te- mpac.

Eu am să plec cu sufletu- mpăcat
Că nu las nimănuia moștenire
Un suflet greu de ură și iubire
Bănuitor și trist și- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele- n apus
Și- aștept răspunsuri care n- or să vie
La întrebări pe care nu le- am pus.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!