se numara zilele cu spatele la gara neajunsilor
cumpatul se inclesteaza in avortoni ai sperantei
imi piaptan jugulara pentru balul de sfarsit
si clopotele tresar in vocalizele plansului
ingeri ciocniti de Manon cel rasfatat
unde suntem
aruncam sprancene violente spre cer
si tremurul nostru se camufleaza in ranjet ascutit
bucati din carnea inimii zac la cele patru turnuri
ochiul se pierde in nord
asfintim