Motto: "Lui însuși, iubitului, își dedică autorul aceste rânduri"


I.

cu umerii frânți vin umbre pe cheiuri
spre templul de vorbe al lumii de vânt
au cearcăne sobre și frac ideatic
cu buze rebele vin mereu murmurând

pribegi între semeni cu datini străine
veștmânt de oracol și-au luat din talcioc
cu umerii frânți vin păsări pe cheiuri
și iarbă de vise au toate în cioc

dar cuibul e vechi duhnește-a delir
toți puii-s mâncați de păsări mai bete
cu umerii frânți vin morții pe cheiuri
și apa ce curge e sufletul lethe

vin umbre vin păsări vin morții mereu
cu rost somnambulic sporind întuneric
și dascălii lor și preoții lor
le scot măruntaiele rânjind luciferic


II.

sublimă cloacă-a negustorilor de spirit
școliți la cămătarii perciunați occidental
ai împuiat discipoli lustruiți formal
fandând înspre tarabă parale și penal

expectorând din creiere de piramidă
al căror gol e calculat sub unghiul drept
trimiți în fals exil godaci de rasă
domesticii blajini îi tragi în piept

vă întruniți să ștampilați inteligență
îndoctrinată cu savanta voastră bălmăjeală
minți sclipitoare trec prin umbra vorbei
purtând penajul rău vopsit de cioară

nici pușcăria și nici casa de nebuni
n-ar fi un loc prea bun să vă suporte
v-aș pune mintea cozilor de câini
castrați de primărie ca să vă comporte

și mai departe aș putea să recit Doină
și Epigonii și Ai noștri tineri –
zadarnic: voi trăiți în sâmbătă de morți
sunteți poeții dedulciți de vineri

Anatema sit!