agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-04 | |
E grotesc si sublim
Sa-ti poti revedea ca pe-un serial TV Intreaga viata. Mi-e groaza cand ma gandesc Ca putem suporta asa ceva. Si asta numai intr-o clipa... ...in marea clipa de la final. As fi vrut sa ma nasc la final ! Dar sunt OM! Sunt OM...si nimanui nu-i pasa de asta. Nimanui nu-i pasa ca suntem pedepsiti Sa vedem tot, Dar absolut totul atunci ! De ce ne mai nastem dac trebuie sa murim? De ce ne mai nastem Daca suntem obligati prin destin Sa fugim de toti si de toate Dupa care am alergat atat!? As fi vrut sa ma nasc la final! Dar Dumnezeu e crud Si ne-a dat viata Pentru a avea clipa lui de satisfactie In momentul in care ne-o ia. As fi vrut sa nu fie nimic! Un imens nimic, Fara inceput, Fara sfarsit, Fara ...nimic. Sa traiesc si atat. Poate ar fi meritat Daca ar fi fost toata viata o copilarie, Dar asa... As fi vrut sa ma nasc la final Pentru a savura acea placere A unui inceput al sfarsitului. Dar de ce ne deosebim intr-atat intre noi? De ce suntem atat de diferiti unul de altul? Ca dupa ce vom muri Ne vom asemui intre noi izbitor de mult. Si totusi suntem nevoiti sa calcam unul pe celalalt Pentru a ajunge cat mai repede ACOLO ! Unde? Unde, daca nu aici Mai suntem oameni ? O viata de om regasita si adunata In imensa clipa finala. E groaznic cat de mult ne trebuie Pentru a ne da seama ce mici suntem. Ce mici si neajutorati In fata crudului si puternicului Destin. E infiorator cat de usor Suntem mutati dintr-o varsta in alta. Cat de repede terminam Ceea ce nici nu am apucat sa incepem. Suntem infimi... ...cantitate neglijabila comparativ cu cei ce ne poarta prin viata. Si nu ar fi nimic. Totul ar fi perfect daca nu s-ar sfarsi Cu imensa si interminabila Clipa Finala, Cand raspundem la intrebarile vietii. Noi insine suntem niste raspunsuri La intrebarile indiscrete ale vietii. Si de-am putea raspunde obraznic? De-am putea lua intrebarile peste picior? Dar in mod paradoxal, Atunci devenim macabru de sinceri si tristi, ...si... ...aruncand fugar o ultima privire peste viata Scoatem la iveala acea frumusete interioara Pe care o avem, Dar a ramas uitata de cand ne-am despartit de copilarie. Si ramanem singuri si tristi. Numai noi si amintirile. Iasi 13ianuarie1993
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate