agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-15 | |
Îmi este foame așa cum îmi este și sete,
așa cum îmi este și frig, așa cum îmi este și frică, așa cum mă bucur sau mă întristez, fără nici o contribuție directă și personală, chiar dacă foamea izvorăște din mine. face parte din mine. este a mea cum și părul este al meu, cum și inima este a mea, până la primul transplant... mă face mai treaz, ca un deșteptător mă deșteaptă și mă ia în seamă și mă trădează când mațele mele încep să cânte, să sune ca o orgă dezacordată... Se moare de foame așa cum se mai moare și de sete, așa cum se mai moare și pe trecerea de pietoni, așa cum se moare de cancer sau de SIDA sau pur și simplu de înțepătura de albină sau de păianjen… Rămâi cu ochii deschiși, holbați spre ceva inexistent, țintă, imobil, nemișcat, rece, nepăsător. Rămâi pentru alții. Să-ți treacă cu mâna peste gene, să ți le închidă ca pe niște obloane de magazin la sfârșitul programului... Foamea nu face parte din locurile preferate, cum ar fi bâlciurile sau parcurile de distracție. Nu adună în jurul ei hohotul de râs și nici măcar ironia, decât, poate, ironia sorții: "să mori de foame cu mâncarea în traistă!" Mi-e dor de cartofii prăjiți pe care nu mai am voie să-i mănânc. Mi-e dor de fleica din carne de vită pe care nu mai am voie să o mănânc. Mi-e dor de toate cele pe care nu mai am voie să le mănânc, fiind condamnat să pasc salate și legume și tot ceea ce nu poate decât să-ți enerveze foamea, să te facă să-ți iei lumea în cap, ca și cum, toată viața ai trăit pentru a te ospăta... ca și cum, toată viața ai înfulecat-o dintr-o singură înghițitură, dintr-o singură suflare... mai poate ține loc și de acel pas înainte mult invocat, mult povestit... O foame de cunoaștere nu strică niciodată la casa omului. Te ține treaz. Îți dă sentimentul acela prin care te crezi mai deștept decât ți-ai fi putut imagina. Mai deștept decât te cred vecinii. Foamea aceasta de cunoaștere devoră biblioteca din cartier pe cea municipală și mai apoi pe cea națională... Noroc de Internetul care ți-a ieșit în cale.... Unii spun că nu este vorba de foamea de cunoaștere, ci de setea de cunoaștere... Ce mai contează când cei cu burțile goale beau apă pentru a-și astâmpăra foamea... Tot acolo ajunge, tot acolo se ajunge.... Te ține treaz, te scoală din somn, te face să te perpelești, să cauți prin gunoaie, să strângi materialele refolosibile, să dormi prin cutiile de carton ale televizoarelor, fără ca să apari la televizor, fără ca să ai putința de a apăsa butonul telecomenzii când ai decis să adormi. Pur și simplu tragi capacul peste tine și gata... Urmează o nouă zi... O nouă alergare, hăituire, o nouă viață fără ca ea să fie măcar cumpărată „la mâna a doua”... Foamea face din tine ceea ce vrea. te transformă în animal sau în criminal sau pur și simplu într-un inadaptat al societății de consum sau pur și simplu te poate face să-ți depui candidatura la președinție să fii nominalizat pentru premiile Nobel... sau, dacă mai ai și noroc, să fii trecut pe lista cu asistați sociali Foamea, la urma urmei, este o senzație universal valabilă, singura ce-ți menține starea de sălbăticie, chiar și în momentul în care din mâna ta coboară mângâierea ca o mireasă scările bisericii, pregătită să arunce buchetul! Atenție, se aruncă buchetul! Nu călcați pe iarbă! Nu rupeți florile! Mestecați cu gura închisă!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate