Sub salcia care plângea peste mine
eram o umbra neștiută
când tu m-ai ridicat cu un sărut
în zbor
iar eu ți-am dăruit privirea
lacrimile mele uscate
s-au stins în adierea albelor tale aripi
de suflet iubire
și m-ai învățat să trăiesc
tu suflet speranță
când ne ridicam în asfințit
printre stele
și ne creșteau aceleași aripi
pentru eternitatea noastră
clădită în inima ta și a mea