am intalnit-o pe margini de nisip,
dincolo de valuri si de timp,
ingandurata, plansa, fara dorinta
si m-am gandit ca n-ar fi rau
sa ii imprim si ei putina credinta.

m-a privit suspicios, cu indoiala,
eram pe atunci doar o persoana banala,
un necunoscut la porti de labirint
si va marturisesc aceasta
fara nici o intentie sa mint.

mi-a dat o sansa si mi-a fost de-ajuns,
nu am mai stat nici eu ascuns,
si-am reusit sa ii arat ca din dezmortire
se mai gaseste inca-n lume
un suflet sa o faca marea lui iubire.