agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-26 | |
Pretext
Lui Lucian, întru Stelaru, de la noi, Apis cetire Aceste rînduri pe care le-am însemnat cu copita Și le-am rostit cu cornul sting (Cel drept mi-a rămas mut Dintr-un turnir cu melcul) … și se făcea că Esenin era bărbos Pînă la patimă, pînă la os, Pînă la cer, pînă la pămînt, Cu pletele-n vînt, Cu barba de iarbă, cu ochii de nalbă, Duhnind a ceapă, a tutun, a piper, A muieri frumoase, a mister, A votcă, A poezie, A, iartă-mă, mamă, A potcă, Doar atît se mai vedea în tavernă, Prin ochiul de hidră, prin gura de lernă, Prin pîcla aceea de fum prin care Pășea printer cioburi și colburi stelare Un orb cu bățul ridicat A amenințare… Ay, ay, ay! Din mălin în pelin, ehei, Acest Srghei, Legat c-un curmei, Părea era însuși diavolul care încălzea sub aripi (Mari ca de crocodil, Doamne, din cornul lunii pînă la Nil) Niște ouă de înger nebun Plecat voluntar pe pămînt în surghiun, Niște ouă de înger care vorbeau prin semne Din rune, izvoare, din lemne; Unul călcase mări și țări, altul stele și cărări, Dimitrie și marinarul ciocnind coaja lumii Din perete în perete, Cu sticle goale și taburete, Cu interjecții și epitete, Pînă la cățelul pămîntului cu gust de ai, Ay, ay, ay! (Mă iertați ca fac o pauză, dar am de trimis o scrisoare: “Dragă bădiță, Floare movă, dumitriță, Scumpul meu frate Cu glas de frunză, Frunză lehuză, Ce mă chemi peste ape, Află de mine Că sînt pe-aproape, Pîn’ la brîu prin noapte, Călare pe Moarte, Și încă mi-e bine… Și încă mi-e bine… Dragă bădiță, Rigă Crypto, Cu glas de frunză Și fruntea de ceară Stelară… Eu… mă duc pe-o vale verde Cu o mînă înflorită Și pe umărul din stînga-mi Cîntă mierla din cucută: - Hei, vale cu florile, Care-mi știi cărările, Care mi-ai cucut cucuta, Care mi-ai tăcut tăcuta, Care mi-ai durut duruta, Care mi-ai lăut lăuta Cu apa din ocnița Sărilor din lacrima Unde-n mori cu ciocănele Puneam vîntului caiele, Vale, dintr-un scoc de moară, Ce-mi faci ochiu’ să mă doară, Ce-mi faci temnița vioară Să mi-o pui la subsuoară, M-ai suit în corcoduș Ca să-mi faci din lanț arcuș, Zăpăcindu-mă-n ulcele Mi-ai tras steaua prin ghiulele Și ghiuleaua printer stele, Păcate, fetele mele… Gata! Am pus-o la cutie) Ay, ay, ay! Șarpele Marao ieșea uriaș printr-un horn Ca un fum, ca un praf, ca un freamăt licorn, Lăsînd peste codri, peste semănături, Sămînța cenușii din treizeci de guri… Cînd coada-i ieșise de-un metru afară Diavolul ridică aripile Și, de pe podeaua nopții, dintr-o dată, Dimitrie rostogolindu-se trecu în Marsyas, Gol prin pădurile ude ale Arcadiei, Cîntînd din flaute către cer Către marea de amar… Ay, ay, ay! Oul era de cleștar, Temnița era dată cu var Afară înfloreau merii, Doamne, ce ninsoare! Hai liberare! Ay, ay, ay! decembrie, anul acesta
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate