A murit toamna,
au ucis-o indiferența,
infatuarea, prostia
noastră, a amândoura.
Ne credeam unici
în nepăsarea noastră,
orbi la toți, la toate,
alergînd după himere
de fericire, n-am văzut:
a murit toamna.

S-a-ntâmplat dimineța,
tu dormeai, liniștită,
eu nu vroiam să renunț
încă, la noapte.
în trecerea noastră izolată,
de lume, de timp,
n-am știut, n-am crezut,
n-am înțeles că
a murit toamna.