în carcera vieții
desculță mă plimb
doar gândul lăsându-l liber să zboare
tot ce-am simțit cândva a pierit
iubire absența ta doare

și sufletul meu
strigă din zid
știam că sunt muritoare
dar nu știam că și tu poți muri
iubire absența ta doare

pereți din beton
au crescut rând pe rând
doar cerul mi-a fost sortit
usor mă înalț spre albastrul cernut de stele
spre infinit

zadarnic te caut printre morminte
zadarnic astept un cuvânt
de fapt există un singur mormânt
cel al speranței din mine

iar trupul meu înveliș de pământ
ramâne închis mai departe
în timp ce eu plec cu moartea în gând
și îndrăgostită de moarte