agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Life is life
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-21 | | CONSILIUL JUDEÞEAN SUCEAVA BIBLIOTECA BUCOVINEI Organizează în foaierul A parter al Bibliotecii Bucovinei ExpoziÈ›ia Documentară BRÂNCUȘI 135 de ani de la naÈ™tere în perioada 19 – 25 februarie 2011 Unul din cei mai importanÈ›i sculptori ai lumii secolului XX, românul Constantin BrâncuÈ™i – născut la HobiÈ›a, Gorj, în 19 februarie 1876, stins la Paris în 16 martie 1957 – s-a realizat în artă pe măsura geniului său artistic numai datorită voinÈ›ei sale de a se exila È™i de a fugi din calea atmosferei distructive româneÈ™ti. Și în cazul său, România nu a fost o bună mamă pentru un fiu hăruit cu excelență artistică… A fost ales postum membru al Academiei Române, însă formalismul recunoaÈ™terii sale în È›ară este întărit azi de nesfârÈ™itele scandaluri, de problemele grave în care statul român se pierde prin ignoranță sau reacredință, problemele fiind legate de păstrarea operei, gestionarea memoriei È™i a patrimoniului brâncuÈ™ian. Arta brâncuÈ™iană a modificat radical conceptul de formă în desen, pictură È™i sculptura modernă. ÃŽn anul 1957, BrâncuÈ™i îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedeÈ™te È™i se împărtășeÈ™te, apoi îi mărturiseÈ™te că moare "cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în È›ara mea". Pe data de 16 martie 1957, Constantin BrâncuÈ™i se stinge din viață la ora 2 dimineaÈ›a, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris. Constantin BrâncuÈ™i a trăit neînÈ›eles È™i a creat în suferință, alungat departe de È›ară sa de micimea culturii româneÈ™ti, ce s-a dovedit a fi nu o dată incapabilă să-È™i asume propriile genii în fazele lor antume. Și-a gândit È™i proiectat interiorul mental de artist, lăsând în urmă nu numai opera artistică, ci È™i idei È™i concepte profesionale, artistice, literare, vizuale, etice, morale, filosofice, gata să ofere model È™i pildă celor ce îi vor urma calea : „Păsările măiestre m-au fascinat È™i nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată. Eu văd această Pasăre de aur foarte departe - la o sută de kilometri depărtare È™i de o asemenea măreÈ›ie, încât să umple întreaga boltă cerească. Sculpturile mele sunt fecioarele mele!... Le gătesc ca de nuntă! Eu aÈ™ vrea să creez aÈ™a cum respir. Eu nu creez Păsări - ci zboruri. Am È™lefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini. Să creezi ca un zeu, să porunceÈ™ti ca un rege, să munceÈ™ti ca un rob! ÃŽn sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poÈ›i culege de oriunde È™i oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață. Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinÈ›e. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna È™i urmăresc gândurile materialului. Arta trebuie să odihnească È™i să vindece contrarietățile interioare ale omului. Aceste contrarietăți derivă din însuÈ™i destinul lui È™i din tragedia lui. Arta are È™i această misiune terapeutică; să ne amintim numai de Catharsisul aristotelic. Eu nu doresc să reprezint în sculpturile mele făpturi terestre - hamali grei - ci fiinÈ›e înaripate È™i eliberatoare - È™i, pentru aceasÂta, nu ar trebui să glorificăm nicidecum munca în sine sau dificultatea efortului. Acestea rămân cele mai nenorocite dintre lucruri È™i nu sunt, în definitiv, decât un mijloc, însă până È™i Creatorul le-a împrumutat, în drumul său. Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul È™i nu descifrează nici viaÈ›a. O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Și încerca să iasă bătând în geam È™i nu găsea ieÈ™irea - căci se lovea mereu de sticlă. S-a aÈ™ezat apoi să se odihnească. Și a încercat din nou È™i a ieÈ™it. Sculptura este la fel: dacă găseÈ™ti acel geam (acea ieÈ™ire), te ridici înspre cer, intri în împărăția cerurilor... » Angela Furtună scriitoare, eseistă, publicistă, critic literar membră a Uniunii Scriitorilor din România Master în PR È™i Comunicare Master în Semiotica Limbajului în Massmedia È™i Publicitate Specialist în biblioteconomie È™i bibliografie Specialist in Informare UE È™i Marketing Cultural BIBLIOTECA BUCOVINEI |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate