„Destinul unei prietenii 1956-1983”, Premier, 2013, Ploiești, carte editată sub egida Casei de Cultură „I.L. Caragiale"a Municipiului Ploiești, reprezintă o mărturie a doamnei Stela COVACI, “un omagiu adus personalităților celor doi mari prieteni- Nichita Stănescu și Aurel Covaci, pe care i-am văzul împreună de-a lungul a trei decenii, deși fiecare cu alte firi și haruri, însă cu trăiri convergente.”.
Redăm un fragment revelator al prieteniei dintre Aurel Covaci și Nichita Stănescu, o imagine de început a legăturii sufletești dintre cei doi prieteni: „Îl știam din studenție. El era un om frumos și subțire, foarte palid. Prietenii lui nu-i spuneau pe atunci Nichita, ci Nini, iar între ci, seraficul Nini, atât părea de candid și aerian! Nu știu dacă pe atunci își simțea aripile de înger, dar după ce a luat Cununa de aur de la Struga, în momentul decernării oficiale, a stat preț de un minut cu spatele spre public, spre stupoarea multora, pentru ca apoi, întorcându-se, să rostească: „Am stat cu spatele spre Domniile-Voastre, ca să-mi puteți vedea aripile de înger". Declar că le avea.”
Volumul prezintă mitul poetului și influența farmecului său, devenit un simbol ce ține de memoriei culturală românească.