Dragii mei,
Cea de a 34-a carte mi-a apărut, în această luna, febr.2023, la Editura Stellamaris din Franța, (ediție în lb.franceză), în traducerea dnei Amalia Acostachioaei Achard căruia îi mulțumesc din tot sufletul pentru darul de preț oferit din toată inima!
Mulțumesc și editorului Michel Chevalier , un om deosebit iubitor a tot ceea ce este bun și frumos!

***

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat…

în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul

(Varianta:lb.română)


****

Traduction par
Amalia ACHARD
Teodor Dume
La dernière nuit avec mon père
***
La dernière nuit avec mon père
Je n'ai jamais su pourquoi papa
pleurait dans le sommeil ni pourquoi
il gardait ses mains croisées derrière la nuque
toujours dans la même position
chaque nuit,
peut-être l'a-t-il murmuré à ma mère
avant d'éteindre la lumière
pendant qu'elle cousait les poches percées
du temps ?...
à chaque fois que je m'accrochais à son cou
le soir avant de nous coucher
ses yeux devenaient humides
et dans l'espace d'entre deux larmes
il me serrait dans ses bras
mais jamais
il ne m'a dit qu'il m'aimait ;
ses mains et sa voix tremblaient
dès qu'il essayait de me parler,
souvent il s'esquivait
par une question :
as-tu mangé ?...
cette nuit-là, la dernière, quand j'aurais dû
le voir les mains croisées derrière la nuque,
elles étaient croisées sur sa poitrine
et il dormait.
le matin quand j'ai couru à son lit
pour le tirer par la moustache comme d'habitude
ma mère m'a posé sur ses genoux,
a pris ma tête entre ses mains
ridées par le temps,
elle m'a regardé dans les yeux
et m'a chuchoté comme si
mon père dormait encore :
ton père est allé rencontrer Dieu
et m'a chargé de te dire que tu
prendras sa place.


***

La poésie de Teodor Dume est une révélation de l’âme, de ses sources les plus intimes.
Daniel Luca