ZOOM IN EUROPA

…”EL A MURIT ASEARÔ
- Traian Chelariu și relația noastră cu limba și literatura română









Operele majore create de scriitori români magnifici și recuperate de supraviețuitorii gulagurilor sovietice scot la iveală personalități îndelung ignorate și bruiate în Bucovina și în România. Astfel se întorc acasă, deși izgoniți pentru mult timp, Norman Manea, Matei Vișniec, sau mai recent Traian Chelariu. La comemorarea a 41 de ani de la moartea lui Traian Chelariu - ce a avut loc la bustul dezvelit în fața Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera” în data de 6 noiembrie -, Mircea A. Diaconu, cercetătorul român care a recuperat și continuă să recupereze opera marelui scriitor dispărut în condiții tragice, a anunțat că primul volum (400 p.) al Jurnalului interbelic al lui Traian Chelariu este deja pregătit să-și întâlnească publicul. „El a murit aseară”, spunea Mircea A. Diaconu audienței, reconstituind și atmosfera de a doua zi consecutivă decesului, când acum 41 de ani o mașină însoțită de studenți a plecat de la Suceava la București purtând sicriul cu trupul lui Traian Chelariu, iar la înmormântare a fost scos drapelul tricolor, ca semn de afecțiune și dragoste față de țară, semn la care bucovinenii recurgeau, adesea, datorită statutului lor istoric nefericit.
În timpurile când la București Petre Panaitescu (istoric și filolog român, academician de la a cărui moarte se împlinesc anul acesta la 14 noiembrie 40 de ani) era înlocuit cu Mihail Roller, iar George Călinescu era înlocuit cu Ion Vitner, în învățământul superior sucevean au funcționat, deși degradați pe criterii politice de către comuniști de la statutul de profesori universitari doctori până la statutul de lectori, trei mari cărturari și oameni de cultură de talie și de formație europeană: Laurian Someșan, Nicolae Pop și Traian Chelariu, ultimul fiind și scriitor, critic, traducător, filosof, ce „iese, iată, cu mult puținul său, la suprafață, dovedind că, în spirit, nici un destin nu se poate pierde: se poate doar amâna până când istoria se mai cumințește și oamenii recapătă deprinderea respectului” (Andrei Pleșu). Prof.univ.dr. Mihai Iacobescu, purtând și salutul președintelui Consiliului Județean, ca și pe acela al Universității pe care a slujit-o cu devotament timp de decenii, și-a dezvăluit un vis: atunci când universitatea suceveană va fi ceea ce trebuie să fie, o alee specială ar trebui să găzduiască busturile marilor ei profesori. În visul lui Mihai Iacobescu, bustul lui Traian Chelariu va sta alături de acelea ale colegilor săi universitari iar Traian Chelariu va fi fost reabilitat deja cum se cuvine, sub toate aspectele, cu toate meritele culturale și titlurile sale științifice și universitare, pentru că el a fost „un om care, în timpuri normale, ar fi fost un mare savant”. Mai trebuie să și ceară cineva în mod oficial toate aceste lucruri, care să nu rămână, astfel, numai la nivel declarativ. De altfel, în România actuală este o mare nevoie de fapte bune și urgente, care să întărească procesul de re-branding de țară, prin evidențierea excelenței culturale românești, atâta câtă e, dar prea mult timp ținută în umbră, în exil sau în beciuri de mediocritatea triumfalistă.
Deocamdată, la nivel de informare pentru viața publică locală, făclia amintirii lui Traian Chelariu o mențin trează printr-un PR activ Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, condusă de prof. Gabriel Cărăbuș ( care a organizat deja lansări de carte din opera recuperată de Mircea A. Diaconu, conferința acestuia la centenarul morții savantului în 2006 și alte evocări, precum și găzduirea bustului recent dezvelit), ca și Asociația condusă de Victor Cozariuc, cotidianul Monitorul de Suceava sau cotidianul Crai Nou. Însă reconstituirea prestigioasei opere literare și reconstruirea traseului universitar, cultural, scriitoricesc și social al lui Traian Chelariu sunt activități laborioase ce au implicat un volum imens de cercetare, muncă și valorificare, cât și serioase abordări academice, efectuate de prof. univ.dr. Mircea A. Diaconu și de fiul savantului, artistul Șerban Chelariu stabilit în Statele Unite ale Americii și urmând modelul de devotament al mamei sale.
În calitate de universitar, de cercetător și de critic român prestigios, ca și de personalitate de vârf a conducerii Uniunii Scriitorilor din România, Mircea A. Diaconu este convins că recuperarea lui Traian Chelariu este o datorie „față de Traian Chelariu, față de trecutul nostru, față de lumea scriitorilor români”. Forța sa spirituală extraordinară l-a menținut treaz intelectualicește în anii epurării comuniste, când fusese trimis să lucreze la deratizare, dar seara revenea acasă pentru a citi în original, în câteva limbi, mari scriitori germani, francezi sau englezi, ori pentru a-i traduce, sau pentru a scrie și a lucra la propriile opere literare. „Cultura este un adevărat spațiu salvator. Jurnalele lui Traian Chelariu mărturisesc despre un destin ce s-a transformat în model, mai ales astăzi, când modelele ne lipsesc. Spiritul ne poate salva, pare să spună destinul lui Traian Chelariu, deși noi credem îndeobște că lucrurile stau invers, adică oamenii sunt sub vremi…Da, omul este sub vremi, dar atunci când vremurile sunt potrivnice, numai spiritul îl ajută să rămână vertical”, susține Mircea A. Diaconu. „De fapt, Traian Chelariu, azi, nu mai este un autor care trebuie redescoperit, ci unul care trebuie citit. Și recitit”, susține același în prefața la volumul „În căutarea Atlantidei”, apărut, și el, sub îngrijirea sa la Editura Convorbiri Literare, acum câțiva ani. Reflecțiile, microeseurile, meditațiile, „frânturile de gând” ale lui Traian Chelariu din acest volum, dar și din Jurnalul ce apare în aceste zile la București sunt, și în opinia criticului Mircea Iorgulescu, „o revelație pentru cugetarea morală și filozofică românească, pe deplin comparabilă cu ceea ce a însemnat pentru proză publicarea povestirilor lui V. Voiculescu”. Traian Chelariu a lăsat multe opere în urma sa, căci a scris poezie, proză, teatru, eseuri, cronici literare și de artă plastică, cugetări, note de călătorie, studii de psihologie, de filosofie și de pedagogie. După publicarea volumelor sale din anii 30, i-au mai apărut câteva cărți postum, grație eforturilor depuse de soția sa Ecaterina Chelariu, care a trăit mai bine de 90 de ani și care a avut ca unic scop al existenței sale de peste trei decenii, cât a mai supraviețuit morții ilustrului soț, punerea în adevărata lumină a operei și personalității acestuia: valorificarea manuscriselor, donarea unei biblioteci de o valoare excepțională a Asociației Scriitorilor din Iași, peste care avea sa treacă însă urgia postdecembristă ce a decimat-o, ridicarea unui bust al scriitorului și profesorului în fața Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava încă din 1995, bust receptat cu ostilitatea față de un corp străin de către universitarii localnici, iar în prezent stabilit cu toate onorurile în fața Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera”. Privind peste mulțimea ce trece zilnic prin fața bustului său, Traian Chelariu pare să îndemne senin: „Iubește-ți destinul!”.
Destinul său a trecut cu bine în brațele unui alt mare cărturar, Mircea A. Diaconu, și al Uniunii Scriitorilor din România, ce vor avea grijă ca Traian Chelariu să ocupe în sfârșit locul pe care îl merită la baza monumentului limbii și literaturii române.





Angela FURTUNÃ

Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România

[email protected]
http://laurencejth.over-blog.net/